miercuri, mai 02, 2007

Israelul sărbătoreşte 59 de ani cu dezamăgire (de Jean Marc Manach)

“Dezamăgirea, sentimentul de copleşire şi anxietatea prevalează în Israel”, care şi-a sărbătorit marţi 59 de ani de existenţă, raportează editorialistul ziarului Haaretz, pentru care acest sentiment este împărtăşit de evreii din lumea întreagă.

Antisionismul îi ameninţă azi pe evrei, “oricare ar fi opiniile lor”. În vreme ce Israelul, cu “politica sa nebună de ocupaţie” din ultimii 40 de ani, reuşise să distrugă “solidaritatea evreiască”, aceasta este azi reconsolidată de inflamarea urii împotriva acestei ţări.

Pentru cotidianul de centru-stânga, care consacră un întreg supliment acestui eveniment, asta nu înseamnă că evreii, atât cei din Israel cât şi cei din diaspora, ar susţine guvernul, şi asta pentru că acesta promisese încheierea ocupării teritoriilor [palestiniene – nota traducătorului], în vreme ce armata “arogantă şi ruginită” a adus ţării o înfrângere “frustrantă şi periculoasă” în războiul împotriva Hizballah.

În vreme ce “sărăcia şi discriminarea n-au dat înapoi”, “în chiar sânul Israelului, scandalurile se ţin lanţ”. În ciuda acestor lucruri, creşterea economică este sensibilă, investiţiile sunt prezente, nu doar motivate de profit, ci şi pentru că evreii din lumea întreagă “voiau să trimită un mesaj”. Un “nou model de imigrare” se creează, unii îşi împart viaţa între Israel şi ţara de origine.

“Nu acesta este Israelul pe care l-am visat”

Yediot Aharonot notează că această ţară numără de nouă ori mai mulţi locuitori decât de la creaţia ei, şi că este compusă din 76% evrei şi din 20% arabi. Din aprilie 2005, s-au născut 148.000 de copii, în vreme ce au venit 18.400 noi imigranţi, populaţia ţării crescând cu 121.000 de persoane anul trecut. Pentru prima dată din istoria sa, Israelul numără, de anul trecut, cea mai importantă comunitate evreiască din lume, şi, conform unui demograf intervievat de Jerusalem Post, peste 30 de ani va adăposti cei mai mulţi evrei din lume.

Cotidianul conservator povesteşte în ce fel, lunea asta, oficiali, artişti şi organizaţii ale tinerilor şi-au dat întâlnire la cimitirul militar pentru a sărbători Ziua Independenţei. În ajun, ei se reuniseră în acelaşi loc pentru a onora cei 22.305 morţi pentru ţară din 1860, când primii colonişti evrei începuseră să părăsească Ierusalimul pentru a reocupa ţara. Doar în cursul anului trecut, 233 de familii au fost îndoliate, dintre care 119 numai în timpul războiului din Liban. “Trăim un război căruia nu-i vedem capătul”, a deplâns Dalia Iţik, preşedinta interimară a statului evreu, dar “am câştigat în trecut, şi vom câştiga în continuare, nu avem de ales”.

Reuniţi de Yediot Aharonot, trei dintre eroii “primei generaţii a fiilor Israelului”, care luptaseră în 1948, deplâng în ceea ce-i priveşte “pierderea valorilor” ţării. “Nu acesta este Israelul pe care l-am visat. Independenţa ţării noastre nu este ameninţată din afară, cele mai rele ameninţări vin din interior. Corupţia este cvasi-generalizată.” “Viziunile mesianice şi socialiste” cu care crescuseră sunt azi vetuste, înlocuite de “o societate burgheză şi capitalistă. Suntem ţara occidentală care cunoaşte cea mai importantă fractură între bogaţi şi săraci.”

Cf. versiunea în limba franceză.

Niciun comentariu: