1922 – Se naşte la 1 Martie în Ierusalim, din părinţi imigraţi din Rusia.
1941 – Aflat încă în liceu se alătură commando-ului ilegal Palmach condus de Moşe Dayan, al cărui scop era lupta împotriva colonizării britanice din Palestina.
1948 – Comandă Brigadele Harel care apără Ierusalimul în timpul a ceea ce Israelul numeşte “războiul de independenţă”. Supraveghează personal expulzarea a 50.000 de palestinieni din regiunile de coastă.
1964 – Devine şef al Marelui Stat-Major.
1967 – Planifică războiul care izbucneşte în 6 iunie şi ia sfârşit şase zile mai târziu, după ce Israelul capturează Cisiordania şi Ierusalimul de Est de la Iordania, Fâşia Gaza de la Egipt şi Înălţimile Golan de la Siria.
1968 – Părăseşte armata şi este numit ambasador în Statele Unite, un post pe care îl deţine până în 1973.
1974 – Partidul Muncitoresc aflat la putere în numeşte pe Rabin, fără experienţă politică, în funcţia de prim-ministru, deţinută până atunci de Golda Meir, care este forţată să demisioneze după războiul Yom Kippur din 1973.
1975 – Îl întâlneşte pe secretarul de stat american Henry Kissinger care conduce negocieri secrete pentru obţinerea unui acord de pace între Egipt şi Israel.
1976 – Autorizează în 27 iunie raidul de la Entebbe, în Uganda, unde comando-urile israeliene salvează mai mult de 100 de israelieni dintr-un avion deturnat de palestinieni.
1977 – Demisionează în urma unui scandal legat de conturi bancare ilegale. Şimon Peres, minstrul de externe, îşi asumă conducerea Partidului Muncitoresc, care pierde majoritatea parlamentară în favoarea partidului de dreapta Likud. În 1979 este semnat tratatul de pace cu Egiptul.
1984 – Se reîntoarce în guvern, unde ocupă timp de şase ani funcţia de ministru al apărării în guverne de coaliţie Labor-Likud.
1988 – Ordonă trupelor să rupă oasele palestinienilor răzvrătiţi împotriva ocupaţiei israeliene din Cisiordania şi Gaza, argumentând că astfel numărul morţilor va fi scăzut.
1992 – Partidul Muncitoresc constituie guvernul în urma alegerilor din iunie. Rabin, care-l înlocuieşte pe Peres ca şef de partid în 1992, devine prim-ministru.
1993 – În septembrie 13, Rabin, Peres şi Yasser Arafat, liderul OEP, se întâlnesc împreună la Washington pentru semnarea primului acord cadru dintre Israel şi OEP pentru autonomia Cisiordaniei şi a Gazei. Rabin, Peres şi Arafat împart Premiul Nobel pentru Pace în 1994.
1994 – Se întâlneşte cu Regele Hussein al Iordaniei în Washington pe 24 iulie pentru semnarea unei declaraţii care pune capăt celor 46 de ani de stare de război. În octombrie 26 este semnat tratatul de pace.
1995 – În 28 septembrie, Rabin, Peres şi Arafat semnează o înţelegere care lărgeşte autonomia palestiniană. În 4 noiembrie, Rabin este asasinat după un marş pentru pace care a avut loc la Tel Aviv. Avea vârsta de 73 de ani. Un israelian de dreapta a fost arestat ca suspect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu