OEP nu mă reprezintă (de Khalid Amayreh)

“Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) este o entitate ilegală şi iluzorie.” Acestea sunt cuvintele lui Faruq al-Qaddumi, liderul departamentului politic al OEP, făcute publice de câteva agenţii de ştiri în timpul acestei săptămâni.

Liderul veteran al Fatah, aflat actualmente în exil, spune adevărul. De fapt, OEP a încetat să mai existe ca entitate viabilă şi relevantă cu mult timp în urmă. Ruperea ei de realitate, dezintegrarea internă şi monopolul pe care l-a instituit organizaţia Fatah a redus-o la o semnificaţie marginală.

Iar atunci când Autoritatea Palestiniană (AP) a fost instituită în urma concluzionării Acordurilor de la Oslo din 1993, OEP era mai mult sau mai puţin pe drumul spre muzeul istoriei, cei mai mulţi dintre reprezentanţii şi simbolurile ei întrepătrunzându-se cu AP sprijinită de Occident.

Acelaşi lucru poate fi spus despre aşa-zisul Consiliu Naţional Palestinian (CNP), alt corp politic nereprezentativ, pe care Fatah l-a utilizat ca pe o ştampilă cu care să-şi promoveze deciziile controversate, ca de exemplu anularea Cartei Naţionale Palestiniene, mulţumind astfel Israelul şi America.

Azi, atunci când dispreţuiţii campioni de la Oslo, cei ca Yasser Abed Rabbo & alii, care au pierdut demult orice suport semnificativ printre palestineini, vor să-şi arate sfidarea şi ignorarea voinţei colective a poporului palestinian, atât acasă cât şi în Diaspora, cu toţii invocă mantra lor sancrosanctă, şi anume aceea că OEP este singurul şi legitimatul reprezentant al poporului palestinian.

Ei bine, această mantră roasă de vreme nu mai e acceptabilă. În cele din urmă, OEP nu este un idol nemuritor şi imuabil, nu este deasupra voinţei poporului şi cu siguranţă nu este Sfântul Coran sau Sfânta Biblie.

E adevărat, cu două sau trei decenii în urmă, mai ales în timpul anilor ’70 şi ’80, OEP a fost văzută de mulţi palestinieni ca reprezentantul principal al poporului palestinian, în special pentru că a susţinut cauza naţională palestiniană.

Dar acum, lucrurile s-au schimbat. Alte forţe susţin cauza naţională, ca de exemplu Hamas, care a învins OEP, adică Fatah, în alegerile legislative din 2006.

De fapt, îndrăznesc pronosticul conform căruia dacă alegeri similare s-ar ţine printre refugiaţii palestinieni din Iordania, Siria şi Liban, Hamas ar obţine din nou aceeaşi victorie în alegeri împotriva unei Organizaţii pentru Eliberarea Palestinei ruginită şi nereformată.

Nu aş nega faptul că mai demult OEP a avut o anumită legitimitate istorică. Dar asta a fost mult timp în urmă, în vreme ce azi singura legitimitate acceptabilă este legitimitatea buletinelor de vot, pe care OEP a pierdut-o aproape în totalitate.

Într-adevăr, dacă realizările istorice, cu care OEP nu se poate totuşi lăuda, ar fi factorul determinant al legitimităţii, atunci Winston Churchill ar fi trebuit să rămână prim-ministru al Marii Britanii pe viaţă, pornind de la faptul că a condus Regatul Unit la victoria împotriva Germaniei naziste, şi deci ar fi meritat un tratament special de la poporul britanic.

Fără îndoială, mai sunt şi alte aspecte obiective care privesc problema legitimităţii, chiar a relevanţei, unei organizaţii anacronice, pe jumătate moarte, al cărei schelet mai conţine foarte puţină carne, în cel mai bun caz, şi cu siguranţă nici un suflet.

Este foarte bine cunoscut faptul că liderii OEP nu sunt aleşi prin vot. Chiar şi Mahmud Abbas, preşedintele AP sprijinit de americani, a fost ales de o minoritate redusă de palestinieni (mai puţin de 10%) în 2005.

Restul liderilor OEP, cei mai mulţi dintre ei la posturi de decenii, nu au nici o legitimitate electorală. Cu toate acestea, au îndrăzneala să susţină că ei reprezintă poporul palestinian.

Însă, în realitate, nu este deloc aşa.

Realmente, în lumina deciziilor nedemocratice luate recent de către comitetul executiv al OEP, orice palestinian este forţat să pună următoarele întrebări: Cine l-a ales pe Yasser Abed Rabbo ca să reprezinte poporul palestinian? Cine l-a ales pe Samir Ghuşe? Cine a ales figurile acestor grupuscule, ale căror aderenţi cu greu ar umple la capacitate două sau trei maxi-taxi-uri?

Cine i-a ales pe aceşti oameni, ale căror nume cei mai mulţi dintre palestinieni nu şi le mai amintesc demult? Cine i-a făcut pe ei garanţii şi supraveghetorii poporului palestinian şi a cauzei sale?

Răspunsul este clar. Aceştia sunt rămăşiţele erei războiului rece, şi ar trebui să nu mai proclame că sunt singurii legitimii reprezentanţi al poporului palestinian. Dacă sunt interesaţi în legitimarea titlurilor lor mincinoase, să-i lăsăm să organizeze nişte alegeri corecte, aşa încât fie să câştige încrederea poporului, fie s-o piardă şi să plece.

În al doilea rând, OEP a fost mai mult sau mai puţin o organizaţie somnolentă timp de mai mulţi ani, un corp politic care se trezea numai atunci când era nevoie să se anihileze voina poporului, aşa cum e cazul în aceste zile.

În al treilea rând, marea parte a OEP este acum concentrată în Cisiordania, în umbra tancurilor şi a soldaţilor israelieni. Asta înseamnă că OEP este aservită voinţei ocupantului, aşa cum este şi AP. Acest lucru ar trebui s-o facă lipsită de legitimitate şi de onoare.

Apărătorii OEP (sau, mai corect, “beneficiarii OEP”) vor invoca aşa numita legitimitate revoluţionară. Ei bine, despre care legitimitate revoluţionare vorbesc ei? OEP de azi este controlată şi manipulată de oameni care se întâmplă să fie drapaţi în culorile americano-zioniste, oameni cae şi-au pierdut orice urmă de legitimitate fie şi numai pentru că au ales “legitimitatea americano-israeliană” în dauna celei a poporului lor şi a justei sale cauze.

Într-adevăr, o Organizaţie pentru Eliberarea Palestinei care ia poziţie de drepţi la chemarea Americii nu are nici un fel de legitimitate. O OEP care caută în mod constant să liniştească America şi Israelul anulând rezultatul alegerilor democratice nu este legitimă.

Mai mult decât atât, o OEP care semanează voinţa de a ajunge la un compromis în privinţa celor mai importante dintre drepturile naţionale palestiniene, cum ar fi Dreptul la Reîntoarcere sau [capitala Palestinei la] Ierusalim, îşi pierde orice legitimitate ar mai putea avea.

Nu cer, desigur, dezmembrarea OEP. Totuşi, este clar că OEP trebuie să fie reformată astfel încât să reflecte într-adevăr voinţa adevărată a maselor palestiniene.

Astfel, va continua să existe ca forţă politică irelevantă, indiferent de câte ori îi va fi invocat numele pentru a justifica şi “legitimiza” orice act de trădare şi sperjur comis în numele luptei noastre împotriva apartheidului israelian şi a ocupaţiei.

Cf. sursa in limba engleza.

********************************************************

Call for Partners

Blogul "Palestina, lacrima mea" nu mai este o iniţiativă aflată în stadiul de pionierat. Cotată de către Google cu Page Rank 4/10, a primit de la lansarea ei (în iulie 2006, în momentul agresiuni israeliene împotriva Libanului) mai mult de 16.000 de vizitatori unici şi a afişat peste 30.000 de pagini. Statisticile actuale înregistrează o medie de 77 de vizitatori cu aproximativ 120 de pagini citite zilnic.

A venit momentul deschiderii spre colaborări de orice fel: traduceri din presa internaţională, materiale de autor, documente video sau foto. Cei interesaţi să pună umărul la efortul prezentării oneste a acestui subiect fierbinte din politica internaţională sunt rugaţi să mă contacteze pe mail (riliescu2000@yahoo.com) în vederea intrării în echipă.