de Hatem Bazian
Trei dintre cărțile
lui Edward Said sunt la fel de actuale astăzi ca atunci când au fost publicate,
acum patruzeci de ani : „Orientalism” (1978), „The Question of Palestine”(1979)
și „Covering Islam. How Media and Experts Determine How We see the Rest of the
World” (1981). (În limba română a fost tradusă numai lucrarea „Orientalism”,
Editura Amarcord, Timișoara, 2001 – nota traducătorului). Cele trei cărți
constituie trilogia lui Said ce se concentrează pe rolul reprezentării literare
și artistice ca discurs în serviciul imperialismului și al exproprierii
colonialiste, precum și asupra felului în care mass-media se folosește de
manipularea unor figuri de stil, a unei imagistici și a unui vocabular pentru a
portretiza o realitate complexă și profundă schematizând-o, stereotipizând-o,
uniformizând-o, aplicându-i eticheta de „Orient”, ca revers cultural al
colonialismului, sub pretextul superiorității intelectuale a Vestului asupra
restului lumii. Aceste cărți sunt o sursă inestimabilă pentru oricine încearcă
să deslușească fluxurile și refluxurile acțiunilor și evenimentelor din lumile
arabe și musulmane. În același timp, cele trei volume oferă o critică notabilă
a politicilor vestice și a discursului public menit să trateze „Estul” ca pe un
univers izolat și misterios, plin de iraționalitate.
Încercând să
observe evenimentele zilnice din lumea arabă și cea musulmană, oamenii nu
reușesc să înțeleagă decimarea veritabilă cu care se confruntă o mulțime de
oameni – mai precis, aproximativ 1,4 miliarde. Scrierile lui Said demontează în
mod instinctiv lentilele rasiste folosite de presa, politicienii și academicienii
vestici pentru a justifica ignorarea constantă a nevoilor și a binelui lumilor
arabe și musulmane.
În mod critic,
munca lui Said a reglat și a furnizat o privire mai profundă asupra istoriei
conflictelor actuale din zonă, inclusiv punând accentul corespunzător pe rolul
jucat de colonialism în configurarea regiunii. Desfășurarea curentă a
evenimentelor face oportună aducerea în prim-plan a viziunilor lui Said pentru
a înțelege mai bine adâncirea crizei din lumile arabe și musulmane. Care ar fi
răspunsul și comentariul lui Said la ceea ce se întâmpla astăzi, cum ar decurge
analiza acestuia? Este important să ne amintim că volumele „Orientalism”, „Covering
islam” și „The Question of Palestine” au apărut în jurul și după războiul
arabo-israelian din 1973, războiul civil libanez și revoluția iraniană.
La vremea respectivă,
presa și academicienii vestici se concentrau numai asupra prezentului, așa cum
fac acum orientaliștii contemporani care tratează evenimentele și distrugerea Afghanistanului,
a Siriei, Iraqului, Libiei și Yemenului fără a examina lungul drum ce a dus la
situația de față. Aceștia scriu și informează asupra subiectului ca și când
s-ar afla în laborator și ar observa la microscop un fenomen încercând să-i descrie
fluctuațiile fără a se întreba cum, de ce și care sunt stimulii interni și
externi care cauzează mișcările cu pricina.
Ce ar spune Said
despre carnagiul permanent, despre desfigurarea atât fizică dar mai ales
mentală, camuflată drept cercetare academică temeinică și îndeletnicire
intelectuală? Deși au trecut aproape 40 de ani de la publicarea lucrărilor
monumentale ale lui Said și în ciuda sutelor, dacă nu miilor de cărți,
articole, editoriale, conferințe și rapoarte speciale despre ceea ce numim, în
linii mari, lumile arabe și musulmane, elita politică a învățat prea puțin și a
aplicat și mai puțin din ce se presupune că a studiat.
Distorsionarea se
regăsește la nivel de formatori de opinie, academicieni imperialiști și elite
politice care dezlănțuie zilnic puhoaie de jigniri, deformări și tabloidizări ale lumilor arabe și
musulmane. Filmele actuale, cărțile, discursul public încorporează fiecare stereotip
existent, dând naștere unei industrii de divertisment rasiste și islamofobe
care se hrănește din personaje arabe și musulmane întruchipând răul absolut de
pe această planetă, amenințând însăși ideea de viață.
Vechii și noii
formați academicieni, uniți cu o pletoră de intelectuali încastrați în sistem
au contribuit la producerea și rafinarea unei culturi de orientaliști dispuși
la a se documenta despre lumile arabe și musulmane cel mult în limita
imaginației proprii și apoi la a-și construi un destin din aducerea
civilizației presupușilor suboameni. Importanța pe care Said o acordă rolului intelectualului
este pertinentă, din moment ce astăzi,
academicienii ciugulesc firimiturile din palma imperialiștilor laolaltă cu tot
felul de burse și proiecte menite a studia „arabul” și „musulmanul” pentru a le
descifra înclinația spre rezistență. Într-adevăr, rolul intelectualului a fost
pervertit din cauza puterii uzurpatoare, a capitalismului și a intereselor
înguste ce trec astăzi drept academice, fiind de fapt doar o formă rafinată de
sofisticărie și grijă pentru accederea în cercurile de putere și pentru
ascensiunea ierarhică.
Imagistica orientalistă
încă prinde în capcană mințile multor adoratori ai grandorii vestice visând campanii
de descoperire, documentare și civilizare a Estului și a nevoilor subumane ale
acestuia și intervenții ce nu se mai sfârșesc. Orientalistul lui Said a
progresat, devenind reprezentantul unei culturi ce folosește o perspectivă epistemologică
a „uimirii și temerii” pentru a civiliza „barbarii”. Acest dualism încropit în
mod grotesc pe baza unui conflict al civilizațiilor a găsit o modalitate nouă
și mai îndrăzneață de a exista, cu ajutorul unor bărbați și femei elegante care
îi dau glas pe diverse frecvențe radio, de la pupitrul știrilor, la mitinguri politice, cu
scopul de a otrăvi opinia publică. Said a scris despre ciocnirea unor inculturi
ca răspuns la disertația lui Samuel Huntington și a lui Bernard Lewis, dar astăzi
ideile acestora sunt motorul elitelor politice și infectează sentimentele
maselor. Retorica lui Donald Trump este versiunea necizelată a sofisticăriilor
academicienilor și experților orientaliști , provocatoare de același reflex
vomitiv precum distorsionările din trecut.
Un parfum orientalist
toxic este puternic legat de o adâncă și neînfrânată ostilitate și stigmatizare
direcționată spre tot și orice are legătura cu islamul sau cu musulmanii. În
plus, Palestina și palestinienii sunt tratați cu o animozitate necruțătoare
cuplată cu o lipsă totală de nepăsare față de binele și viețile lor, lucru ce
face trilogia lui Said trist de actuală. În mod uimitor, un președinte al SUA
susținut de parteneri ai coaliției europene și despoți arabi au invadat Iraqul
provocând moartea a milioane de oameni și distrugeri dincolo de orice imaginație,
dar tot musulmanul este văzut ca cel violent și o cauză a războiului. Israelul
bombardează palestinienii din Gaza în neștire, țintind fără discernământ civili
și infrastructuri, dar lumea tace și Benjamin Netanyahu este primit cu covorul
roșu!
Cine ar trebui să
răspundă pentru haosul creat și pentru apariția Daesh după colapsul unui stat
suveran, Iraqul? Cine ar trebui să răspundă pentru asediul permanent al Gazei? Dacă
democrația este sistemul politic ideal, dorit și trâmbițat de orientaliști,
Zioniști și intelectualii ce pupă mâna sistemului, atunci de ce să ne opunem
acesteia în Egip și Tunisia și de ce să-i ajutăm pe cei din zonă care au
intenția de a întrerupe acest marș spre libertate, demnitate și justiție?
Said ar suferi
văzând cum a ajuns Palestina și cât de oprimați sunt palestinienii din Gaza și
Cisiordania. Ar denunța impotența flagrantă a Autorității Palestiniene și complicitatea
acesteia. Situația de astăzi a Palestinei este rezultatul direct al mașinațiilor
orientaliștilor și stă sub spectrul veșnic al Acordului Sykes-Picot care a
sculptat Imperiul Otoman sub forma actualei fantasme a unor state independente conduse
de lideri jalnici. Elitele conducătorilor arabi și musulmani crescuți de
colonialiști încă sug la sânul metaforic al acestora, își pedepsesc propriile
popoare și instigă războaie împotriva statelor vecine pentru a menține funcționarea
motorului global al industriei militare. Said ar deplânge lașitatea intelectualilor,
vanitatea elitelor politice și aroganța celor puternici care dau foc lumii
ăsteia căutând să o domine și să se îmbogățească.
Articolul poate fi
citit în original aici: https://www.middleeastmonitor.com/20160530-orientalism-palestine-and-covering-islam/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu