de Gideon Levy
Dumnezeu există.
80% dintre evreii israelieni nu se pot înșela. Și exact din acest motiv trebuie
să spunem: Doamne apără-ne de rezultatele sondajului (efectuat de Institutul
Israelian de Democrație al Centrului Guttman pentru Opinie Publică și Cercetări
Politice și Fundația Avi Chai). Deși este posibil să facem față acestei arzătoare
credințe în masă, ce ne facem cu partea aceea cu „Dumnezeu ne-a ales”? 70%
dintre participanții la sondaj cred, de asemenea, că evreii sunt Poporul Ales –
și acest parametru înfricoșător este în creștere.
Trebuie să le
recunoaștem meritul celor ce se ocupă cu sondajele de opinie. Ei au deschis
cutia Pandorei. Ca să parafrazez sloganul publicitar din Haaretz în anii 90 –
Israel: Nu la ce te-ai aștepta. Nu la ce se așteaptă lumea, nu ce își
imaginează chiar israelienii. Societatea israeliană nu este seculară, nu este
liberală și nu este luminată. Dacă le-ar fi permis să răspundă în mod liber, e
greu de crezut că 80% dintre iranieni ar răspunde că ei cred în Dumnezeu; e
greu de crezut că mai există vreo altă națiune liberă pe planeta asta, poate cu
excepția americanilor, care ar produce un asemenea rezultat. Dar cu siguranță
că nu există o altă nație pe planeta asta atât de arogant de sigură că ea a
fost aleasă dintre toate celelalte nații și se ridică deasupra lor.
Concluziile acestui
sondaj reprezintă cea mai importantă cheie pentru a înțelege societatea
israeliană și comportamentul guvernelor sale. Este singura prismă prin care
este posibil să înțelegeți ocupația, rasismul, iudaicizarea și capitularea în
fața coloniștilor. În inimile noastre noi gândim: acesta este destinul nostru. Dacă
în orice societate luminată coloniștii și ultraortodocșii ar fi tratați ca niște
grupuri mesianice, marginale, excentrice, atitudinea Israelului față de ei vine
de undeva din adâncul societății „seculare”. Dacă în orice societate luminată
ocupația ar stârni proteste și dezgust, aici, atitudinea față de aceasta se
bazează pe o credință religioasă care justifică toate fărădelegile sale.
Sondajul arată că
toți suntem niște „hilltop youth”(tineretul naționalist hardcore care
construiește coloniile ilegale în Cisiordania) și niște sicari (sau „cuțitari,
cum le spuneau romanii; străvechii teroriști evrei; ramură a zeloților evrei). Expresiile
rasismului față de arabi și străini, atitudinea arogantă a Israelului față de
opinia internațională – și acestea pot fi explicate de credința primitivă, întunecată
a majorității israelienilor (70 de procente) că ne bucurăm de autorizația
totală pentru că Tu ne-ai ales. Până și caracterul religios al statului, care
este mult mai puțin secular decât am fi tentați să credem – fără autobuze sau
avioane în timpul Sabatului, fără căsătorii civile, fără hoteluri care nu sunt
cușer, o mezuzah (simbol evreiesc – o cutiuță care conține un pergament pe care
este scris un text sacru) atârnată la ușa aproape fiecărei case și un număr tot
mai mare de oameni care o sărută de fiecare dată când intră sau ies – poate fi explicat prin informațiile furnizate
de sondaj.
Există mult mai
puțină coerciție religioasă decât ar părea, mult mai mult devotament voluntar
față de capriciile fundamentalismului evreiesc. De acum înainte, nu se mai poate pretinde că
majoritatea seculară a acceptat tacit hotărârile minorității religioase; nu
există o majoritate seculară, doar o minoritate neglijabilă.
În contrast cu
majoritatea statelor europene de astăzi, în Israel „ateu” este un termen
peiorativ pe care puțini îndrăznesc să-l rostească, darămite să se identifice
cu el. Într-o asemenea țară este imposibil să se vorbească despre secularism la
modul serios. Ar trebui să admitem adevărul, și anume, că suntem aproape o
societate religioasă și un stat care e bazat aproape total pe legea religioasă.
Nu e nevoie să numărăm oamenii care poartă kipa, basma sau shtreimel (căciulă cu
margine de blană purtată de evreii hasidici). Oamenii care umblă descoperiți
fac parte din aceeași tabără: acceptă caracterul statului, în care religia este
statul și statul este religia, toate amestecate. Nu e cazul să ne mai arătăm
șocați de extremismul religios – a fi religios, că ești moderat sau extrem, e
același lucru și este majoritar aici. „Dumnezeu ne-a ales”! 70 de procente!
De la Jenin la Hebron,
suntem mai presus de toți în Cisiordania, pentru că majoritatea israelienilor
cred nu doar că acesta este pământul strămoșilor, ci și că acest fapt ne dă dreptul
patrimonial la suveranitate, la cruzime, la abuz și ocupație – și la naiba cu
poziția comunității internaționale și cu principiile legii internaționale,
pentru că, până la urmă, dintre toți oamenii de pe pământ, noi suntem cei aleși!
De la Bnei Brak la Mea She’arim, acești ultraortodocși, în mare, ne reprezintă
pe noi, doar cu îmbrăcăminte și limbaj diferit – versiuni mai extreme ale
aceleași credințe.
Poate era
inevitabil. Un stat care a luat naștere pe un anumit teritoriu și a cucerit un
alt teritoriu și a rămas acolo, toate în baza unor povești din Biblie; o
populație care nu a decis niciodată dacă este o națiune sau o religie; și un
stat care afirmă că este „stat evreiesc”, chiar dacă nimeni n-are idee ce
înseamnă asta. Toate acestea nu pot exista în lipsa unei fundații – un popor
ales care crede în Dumnezeul său. Acesta este Israelul anilor 2000. Dumnezeu să
aibă milă de noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu