În Israel există terorism și terorism

de Gideon Levy

Împărțiți între condescendență și bucurie malițioasă camuflată față de dezastrul cu care se confruntă Europa, politicienii israelieni distorsionează diferențele fundamentale dintre un anume tip de terorism și un altul.

Distorsionarea nu este întâmplătoare; este menită să slujească narațiunii. Israelienii care nu văd diferența între palestinieni și arabi, arabi și musulmani, terorism și islam, Hamas și Hezbollah și între ultimele două și ISIS și Al-Qaeda, vor privi distincția între diferitele tipuri de terorism ca pe o erezie. Pentru ei, terorismul e terorism.

Terorismul este într-adevăr terorism, în sensul că este brutal și ucide și vizează deopotrivă oameni nevinovați. Dar terorismul are diverse culori și nuanțe și trebuie să facem diferența între ele.

În prima categorie intră terorismul de tip ISIS. Nu se poate găsi vreo justificare pentru acesta, nici pentru scopurile sale sau pentru mijloacele folosite. Este menit să impună ideologia ISIS prin forță și intimidare. Nu va fi niciodată satisfăcut și nu va accepta niciodată un compromis.

A doua categorie, „terorismul” palestinian, este criminal prin metodele sale dar justificat prin natura cauzei. Nu există nicio legătură între omul care a săvârșit atentatul sinucigaș din Bruxelles sau din Paris și tinerii care înjunghie israelieni la Poarta Damascului din Ierusalim. O mie de discursuri susținute de Benjamin Netanyahu în fața AIPAC nu vor deruta oamenii cumsecade. Rezistența palestiniană armată catalogată drept terorism este resursa celor care nu au alternativă, unealta celui slab pentru a-și atinge mai mult decât justificatele obiective.

Este adevărat că și acest tip de terorism rănește în mod brutal oameni nevinovați. Metodele sale sunt similare. Palestinienii atacau avioane când Osama Bin Laden încă era student la management la Universitatea Abdulaziz din Jeddah și terorismul sinucigaș palestinian a precedat ISIS-ul. Dar toate aceste lucruri nu pot masca diferența: scopurile Daesh sunt nebune, cele ale palestinienilor sunt justificate.

Ce i-ați spune unui tânăr din Gaza care cântărește dacă să se alăture mișcării de rezistență? Are vreun scop viața sa și are vreo șansă la un viitor dacă el și colegii lui își pleacă docil capetele în fața asupritorilor și a temnicerilor lor? Este cineva, în Israel sau în restul lumii, care și-ar aduce aminte de existența lor dacă nu ar exista rezistența violentă catalogată drept terorism? Și frații lor din Cisiordania -  poate că violența nu le-a adus mari realizări, dar măcar a făcut ca lumea să conștientizeze problema.

Hai să fim sinceri: dacă palestinienii nu ar fi deturnat avioane în anii 70, ar fi aflat cineva din lumea asta despre dezastrul pe care îl trăiesc? Ar fi fost cineva interesat de soarta lor? E adevărat, nu s-a rezolvat nimic de atunci încoace, dar acest lucru este în ciuda recurgerii disperate la violență, nu din cauza ei.

Israelul le-a dat palestinienilor și lumii arabe o lecție fatidică – înțelege doar prin forță. Numai forța a făcut ca Israelul să returneze Sinaiul, numai forța a făcut să aibă loc acordurile de la Oslo, numai prin forță se va rezolva problema palestinienilor. Această forță, în cazul oamenilor care nu dispun de armată sau forță aeriană, este teroarea, sau dacă vreți, terorismul.

Primii 20 de ani de ocupație, timp în care a existat puțină violență, au decurs relativ liniștiți, așa că nimeni nu s-a deranjat să le acorde palestinienilor măcar o mică parte din drepturile lor. Violența este cea care le trece drepturile în agendă. Datorită primei Intifada s-a ajuns la acordurile Oslo.

A doua Intifadă, care a fost mai brutală, a adus dezastrul asupra lor – au pierdut o parte din simpatia lumii și o parte din simpatia îndreptată înspre ei în Israel. Dar teroarea a fost și a rămas singura lor armă. Alta nu au. Chiar dacă și-ar distruge tot arsenalul ponosit de arme și ar jura să calce pe urmele lui Mahatma Ganghi, nu ar avea altă șansă de a obține ceea ce este al lor, fără violență.

Iar în a treia categorie intră terorismul exercitat de către state. De către Israel, de exemplu. Genocidul oamenilor nevinovați, ca cel din Gaza și din Liban nu este considerat terorism, pentru că nu este comis de către musulmani sălbatici sau sinucigași șiiți, ci de tehnologie militară americană de ultimă oră plasată în mâinile tinerilor israelieni spălați pe creier de o ideologie criminală. Dar și acesta este tot terorism, chiar dacă de un alt tip.

Gideon Levy este corespondent Haaretz.