de Gideon Levy
Poate că Israelul nu este un stat nazist sau nici măcar
fascist. Dar face parte din aceeași familie înfiorătoare a statelor diabolice. Luați
în considerare aceste acte perfide comise de către stat...
Ofițerii Poliției Israeliene de Graniță supravhegează palestinienii ce așteaptă să treacă prin punctul de control Qalandiyah, iunie 2016. Foto: Mohamad Torokman/Reuters
După ce am enumerat
naționalismul și rasismul, ura și disprețul față de universul arab, cultul
securității și permanența ocupației, victimizarea constantă și mesianismul, mai
trebuie adăugat un element fără de care comportamentul regimului de ocupație
israelian nu poate fi explicat: elementul diabolic. Răul în forma cea mai pură.
Răul sadic. Răul de dragul răului. Uneori, este singura explicație.
Eva Illouz i-a
descris semnalmentele (”Evil now” Haaretz,
ediția în limba ebraică, 30 iulie). Eseul său, care pune în discuție ideea banalității
răului, consideră gruparea națională ca sursă a răului. Folosindu-se de
conceptul filosofului Ludwig Wittenstein, găsește o „asemănare de familie” între
ocupația israeliană și regimurile diabolice ale istoriei. Acest lucru nu
înseamnă că Israelul este un stat nazist sau nici măcar fascist. Dar face parte
din aceeași familie înfiorătoare a statelor diabolice. Este o splendidă și
deprimantă analiză.
Răul pe care Illouz
i-l atribuie Israelului nu este banal, nu poate exista oriunde și are rădăcini
politice și sociale puternic înrădăcinate în societatea israeliană. Astfel încât,
Illouz i se alătură lui Zeev Sternhell, care a avertizat în amplul și impresionantul
său eseu despre terenul cultural în care acum crește fascismul în Israel (”The
birth of fascism”, Haaretz, ediția în
ebraică, 7 iulie).
Dar, pe lângă
aceste analize, trebuie să prezentăm și o scurtă istorie a răului. Trebuie să
înfățișăm exemplele care se combină pentru a crea un tablou terifiant uriaș, un
tablou al răului israelian în teritorii și pentru a ne ridica în picioare și a
glăsui împotriva celor care neagă acest rău. Nu este vorba despre cazuri
izolate – sergentul Elor Azaria, de exemplu, care este judecat pentru moartea
unui agresor palestinian aflat la pământ în Hebron – ci despre comportamentul
instituțiilor și al regimului de ocupație care confirmă elementul diabolic. De fapt,
perpetuarea ocupației confirmă elementul diabolic. Illouz, Sternhell și alții
furnizează analize discutabile asupra originilor sale, dar oricare ar fi
acestea, el nu mai poate fi negat.
Un caz este la fel
de grăitor ca o mie de martori: cel al lui Bilal Kayed. Un tânăr care a
încheiat o sentință de 14,5 ani în închisoare – sentința întreagă – fără niciun
fel de suspendare, fără să îi fie permis să își ia adio prin telefon de la
tatăl său muribund; un semn clar al răului.
Cu aproximativ șase
săptămâni în urmă, Kayed se pregătea să fie eliberat. Un reprezentant al serviciului
de securitate internă Shin Bet – una dintre
cele mai mari agenții a răului din Israel – chiar i-a arătat o fotografie a
casei pe care familia sa a construit-o pentru el, pentru a-l tulbura și mai
mult înainte de eliberare. Și apoi, în timp ce familia îl aștepta nerăbdătoare
la punctul de control și Kayed devenea tot mai emoționat în celula sa, a fost
informat că va fi pus în detenție administrativă pentru încă cel puțin șase
luni, fără proces și fără niciun fel de explicație.
De atunci se află în
greva foamei. Este legat de pat. Familia nu are voie să-l vadă. Gardienii nu îi
părăsesc niciodată încăperea și luminile nu sunt aprinse nici măcar pentru o
secundă. Diabolic.
Numai diabolicul poate explica purtarea statului față de Kayed – numai un stat diabolic se poartă astfel. Anunțarea arbitrară, în ultima clipă, a unei detenții fără de înțeles este un abuz, felul în care el este tratat de atunci este un abuz, de asemenea.
Numai diabolicul
poate explica detenția de săptămâna trecută a unui alt tânăr, Hiran Jaradat, al
cărui frate, Arif, (care suferea de sindromul Down) a fost omorât în iunie și
al cărui tată a murit acum două zile. Se află sub arest pentru „incitare pe
Facebook” și nu a fost eliberat pentru a fi de față la înmormântarea tatălui
sau. Diabolic.
Detenția poetei
Darin Tatur – diabolică. Distrugerea micuței piscine pe care locuitorii din
Khirbet Tana din nord-vestul Cisiordaniei și-au construit-o pentru ei – un act
diabolic. Confiscarea rezervoarelor de apă dintr-o comunitate de ciobani din
Valea Iordanului în timpul arșiței din iulie – act diabolic.
De la stânga, Halima și Hadiba Kayed, prima soție a tatălui deținutului administrativ Bilal Kayed și mama lui Bilal, acasă, luna aceasta. Foto: Amira Hass.
Nenumărate decizii ale regimului de ocupație ce hotărăște soarta indivizilor, a familiilor, a comunităților, a satelor și orașelor nu pot fi explicate fără elementul răului. Lista e la fel de lungă precum ocupația însăși. Șantajarea oamenilor bolnavi din Gaza pentru a-i înregistra ca și colaboratori, blocadele instaurate asupra satelor și orașelor ce durează cu săptămânile, blocada Fâșiei Gaza, demolarea caselor – toate sunt acte diabolice.
Banală sau nu,
existența răului trebuie conștientizată și trebuie recunoscută ca una dintre
cele mai puternice valori ale Israelului. Da, există un regim diabolic în
funcțiune în Israel iar asta îl face să fie un stat diabolic.
Articolul poate fi citit în original aici: http://www.haaretz.com/opinion/.premium-1.734309
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu