miercuri, august 24, 2016

Ierusalimul este un infern religios așteptând să se întâmple

Forțele israeliene pregătindu-se de un raid în moscheea Qibli din complexul Al-Aqsa, 26 iunie 2016.


de Dr. Daud Abdullah

Deși presa este aproape mută, evenimentele care au loc în realitate confirmă că bătălia pentru Ierusalim și pentru moscheea Al-Aqsa a intrat într-o fază nouă și periculoasă. În trecut, oficialii din ambele tabere susțineau că Palestina-Israel este doar o „dispută politică”; credințele religioase, insistau aceștia, nu reprezintă un factor important. Nu mai este cazul; moștenirea și drepturile religioase domină acum discursul și modelează desfășurarea evenimentelor.

Când mii de evrei s-au adunat acum mai bine de o săptămână în Ierusalimul ocupat pentru a marca ceea ce ei consideră a fi distrugerea celui de-al Doilea Templu de către romani în anul 70 e.n., mesajul a fost cât se poate de clar. Ministrul adjunct al Apărării Eli Dahan le-a confirmat intențiile: „Suntem aici pentru a anunța că ne-am întors în Ierusalim și că ne pregătim inimile pentru a ne reîntoarce la Muntele Templului și a reconstrui Templul.” Ca un avertisment, a adăugat: „Nu ne rușinăm cu asta: vrem să construim cel de-al Treilea Templu pe Muntele Templului.” „Muntele Templului” este, desigur, locul Nobilului Sanctuar, Haram al-Sharif, găzduiește moscheea Al-Aqsa și renumita Cupolă a Stâncii și este al treilea cel mai sfânt loc al Islamului.

Remarcile lui Dahan nu erau fanfaronadele unui nebun, ci oglindirea concepției dominante din cadrul sistemului politic israelian; aceea că Templul este esențial pentru poporul evreu și fără de care acesta nu poate exista. Pentru ei, moscheea Al-Aqsa este un obstacol incomod în calea demersului lor.

Răposatul Meir Kahane, care a fondat și a condus mișcarea teroristă Kach, susținea că cea mai mare greșeală a Israelului a fost că nu a distrus Al-Aqsa în 1967 când Ierusalimul a fost ocupat în timpul Războiului de Șase Zile. Așa încât, de fapt, pentru evrei problema este o afacere neterminată.

Liga Arabă nu își face niciun fel de iluzii în legătură cu consecințele grave pe care le-ar naște orice fel de daune aduse moscheei Al-Aqsa. Adjunctul secretarului general al Ligii, Ahmad Bin Hilli, a avertizat că activitățile ilegale ale Israelului în Ierusalim vor duce la și mai multe tensiuni și ciocniri violente și vor deschide ușa unui conflict religios al cărui rezultat nimeni nu va putea să-l controleze sau să-l determine.

Până acum, condamnările săptămânale ale acțiunilor Israelului din partea Ligii, a Autorității Palestiniene și a Organizației pentru Cooperare Islamică au eșuat în a-i îndepărta pe israelieni de politica pe marginea prăpastiei dusă de aceștia. De fapt, cum ar fi putut să aibă vreun efect, când oficiali importanți din țările arabe, în trecut și prezent, au acceptat invitațiile Israelului de a fi sărbătoriți în Ierusalimul ocupat? Oricine poate vedea că actualele amenințări israeliene și profanarea moscheei Al-Aqsa sunt o consecință naturală a comportamentului împăciuitor arab.

În mod evident încurajat de către aceste vizite publice, ministrul israelian al afacerilor Ierusalimului, Ze’ev Elkin, s-a simțit suficient de încrezător încât să ignore recentele îngrijorări exprimate de către regele Iordaniei Abdullah și să le considere vorbe goale, de ochii lumii. Potrivit Tratatului de Pace din 1994 dintre Iordania și Israel, cel din urmă a căzut de acord să respecte rolul istoric special al Iordaniei de custode al locurilor sfinte musulmane din Ierusalim. Deci, regele Abdullah și-a reînnoit declarația săptămâna aceasta și a spus că „Moscheea Al-Aqsa este islamică și nu va avea loc nicio divizare a acesteia, nici nu va fi împărțită cu nimeni.”

Este de la sine înțeles că situația din Ierusalim necesită un răspuns oficial și popular pe măsura gravității amenințării. Însă problema cu autoritățile iordaniene și cele arabe care au aceleași păreri este că ele își doresc să aibă relații normale cu Israelul și în același timp să respingă ocupația. Nu se poate să le aibă pe amândouă și, pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, au desconsiderat cu nepăsare dorința cetățenilor lor cu privire la aceste chestiuni. Oamenii din regiune și-au exprimat foarte clar sentimentele ; nu va exista nicio normalizare cu Israelul, la niciun nivel, până când ocupația nu va lua sfârșit și palestinienii își vor recăpăta drepturile. În Iordania, parlamentul a votat cu mai multe ocazii în favoarea abrogării Tratatului de Pace (Wadi Araba), doar pentru a fi respins de prerogativa regală.

Când următoarea conflagrație va izbucni – și va izbucni fără doar și poate dacă lucrurile continuă în felul acesta – există și alții care trebuie să-și asume vina. Guvernele vestice care închid ochii în fața activităților așa-ziselor organizații caritabile și filantropice care finanțează rețelele coloniale israeliene sunt la fel de culpabile. La fel cum Vestul nu poate vorbi serios în legătură cu luarea de măsuri pentru ca tinerii musulmani să nu se îndrepte către extremism, în timp ce guvernele sale susțin tacit ororile zilnice comise de către coloniștii ilegali în moscheea Al-Aqsa și în locurile sfinte musulmane din Ierusalim.

Dat fiind faptul că atacurile continue israeliene asupra sfintei moschei reprezintă încălcări ale legii internaționale, lucrul cel mai mărunt pe care democrațiile vestice îl pot face este să închidă organizațiile „caritabile” ce finanțează ocupația, așa cum fac cu organizațiile caritabile musulmane acuzate de finanțarea „terorismului”.

A durat cinci ani pentru a înăbuși Intifada care a erupt în urma intruziunii provocatoare a lui Ariel Sharon în Nobilul Sanctuar în 2000. Până când și dacă nu se fac niște eforturi serioase la nivel global pentru a înfrâna extremismul israelian de orice tip și pentru încetarea brutalei ocupații militare a Palestinei, vor exista mult mai multe consecințe de suportat ca urmare a distrugerilor aduse moscheei Al-Aqsa de către evreii fanatici.



Niciun comentariu: