Sprijinirea Israelului: sau despre cum o falsă teologie ne-a păcălit să sprijinim terorismul și opresiunea

de Benjamin L. Corey

Nu trec prea multe zile fără a-mi apărea în news-feed vreun soi de imagine cu textul „Stați lângă Israel”. Și de fiecare dată când văd asta, mă întristez știind că mulți dintre frații mei creștini s-au lăsat atrași de această nouă și periculoasă teologie care îi amăgește să sprijine terorismul și opresiunea...toate în numele Domnului.

Am crescut crezând că Israelul este țara preferată a lui Dumnezeu (idee exprimată adesea prin formula „evreii sunt poporul ales”) și centrul întregii activități a lui Dumnezeu în ceea ce privește omenirea. Evreii nu doar că erau considerați a fi poporul „ales”, dar eram învățați că nesprijinind poporul Israelului îl vom mânia pe Dumnezeu, fie că era vorba de un individ sau o națiune întreagă. Acest lucru a determinat Biserica Evanghelică Americană să dezvolte o poveste de dragoste oarbă cu statul modern al Israelului, pe care aceasta îl privește drept nucleul activității trecute și viitoare a Domnului Dumnezeu în lume.

Dispensaționalismul este un sistem de interpretare a Bibliei sau o teologie care recunoaște o distincţie între planurile lui Dumnezeu pentru Israel și relația cu Biserica. Cred că această teologie dispensaționalistă/premilenistă care susține că biserica este complet diferită și distinctă de Israel este una dintre cele mai periculoase și mai distructive teologii din lumea de astăzi. Nu este asemănătoare cu multe alte teologii „secundare” care reprezintă credințe păstrate la nivel intim, ce nu au impact asupra altora în vreun fel sau altul. Dimpotrivă, această teologie este cauza pentru care mulți creștini evanghelici îmbrățișează violența, tolerează opresiunea, scuză tortura și de fapt creează terorism. În mod ironic, această teologie îl face pe om să nu adopte un comportament creștinesc, ci unul care nu are nimic în comun cu Isus.

Scopul acestui articol este de a explica de ce această teologie „pro-Israel” este ridicol de ne-biblică și cum acest „stau lângă Israel” îl determină pe om să i se opună de fapt lui Dumnezeu. Voi face o scurtă trecere în revistă a principalilor piloni ai acestei teologii, a felului în care a devenit atât de populară în rândul Biserii Evanghelice Americane, de ce această teologie se opune în mod ostentativ scripturilor și de ce este o cauză majoră a terorismului din lumea de astăzi.

Ideea de bază a acestei teologii este că Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam în Geneza, 12, când îi spune  „Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”

Pornind de la acest verset și de la alte pasaje din Vechiul Testament, această teologie pretinde că există două legăminte, unul făcut urmașilor etnici ai lui Avraam și unul pentru restul lumii. Practic, susține că Dumnezeu are două planuri, unul pentru evrei și un altul pentru gentili (non-evrei). Ca o consecință, această teologie cere ca toate promisiunile pe care Dumnezeu i le-a făcut lui Israel în Vechiul Testament să fie împlinite prin descendenții etnici ai lui Avraam. Această teologie, în esență, diferențiază planurile lui Dumnezeu pentru omenire în funcție de rasă.

Adepții acestei teologii privesc statul politic modern al Israelului ca recipientul promisiunii pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Avraam și ca rezultat, cred că trebuie să îl sprijine necondiționat, altfel vor experimenta mânia lui Dumnezeu. Asemenea atitudini au devenit adânc înrădăcinate în cultura evanghelică; mi-aduc aminte de o postare pe Facebook a unui ministru care spunea că îl va vota pe candidatul cel mai „pro-Israel”, iar competițiile de tipul „Stau lângă Israel” sunt destul de obișnuite în sânul bisericilor evanghelice. Adesea, într-o asemenea cultură, nivelul de susținere a Israelului poate fi folosit ca test unic pentru a arăta cât de „creștin” ești.

Pentru cei care au crescut în biserici ce predică distincția dintre Biserică și Israelul național sau etnic, această teologie pare o parte normală a creștinismului ortodox și nu este pusă niciodată la îndoială. Însă, adevărul este că această teologie este una nouă și nu face parte din creștinismul ortodox.

Ea a fost popularizată în anii 1800 de către evanghelicul anglo-irlandez denunțat ca eretic John Nelson Darby. Darby este considerat părintele dispensaționalismului premilenist, un modul al fundamentalismului creștin american,  și  personajul cu cel mai influent rol în dezvoltarea progeniturii acestuia, Zionismul creștin. Dispensaționalismul este o colecție de credințe extra-biblice (cum ar fi „răpirea”) care sunt cunoscute pentru preocuparea față de sfârșitul lumii și pentru o viziune apocaliptică. Printre ereziile lui Darby se numără ideea că Dumnezeu a avut două legăminte simultane, unul pentru evrei și altul pentru gentili.

Însă teologia lui Darby cu privire la Israel nu a prins cu adevărat rădăcini în cultura americană decât după formarea statului politic Israel în 1948. Chiar și atunci, teologia aceasta nu era atât de populară până când autori apocaliptici, cum ar fi Hal Lindsay și Tim Lahaye au creat în anii 60 un gen de literatură cu totul nou. Odată ce cărțile lor au devenit populare, această nouă teologie s-a răspândit cu o asemenea fervoare, încât acum mulți presupun că a fost dintotdeauna o parte centrală a creștinismului ortodox.

Dar nu a fost.

Este o teologie nouă și dincolo de faptul că este o teologie extrem de rasistă, este o teologie periculoasă și distructivă.

De ce este greșită din punct de vedere biblic și teologic

Da, este adevărat că în Vechiul Testament Israelul era constituit dintr-un grup de oameni pe care Dumnezeu i-a separat și prin care și-a îndeplinit promisiunea de a binecuvânta lumea. Însă:

„Seminția lui Avraam” i-a inclus dintotdeauna și pe cei din afara etniei evreiești.

Teologia pro-Israel se bazează pe premisa că grupul numit „Israel” sau „seminția lui Avraam” era un grup pur din punct de vedere rasial, dar lucrul ăsta nu a fost niciodată adevărat. Adepții acestei teologii citesc VT prin niște lentile extrem de rasiste, chiar dacă nu realizează că există astfel de lentile. Doar câteva exemple despre cum Israelul era un grup diversificat rasial:

Exodul 12:38 spune că Israelul includea „o mulțime de oameni de tot soiul” și că îi includea și pe cei care nu erau urmașii lui Avraam din punct de vedere etnic, dar care s-au convertit.

Iscoadele în Numere 32. Doar două erau credincioase și Caleb era un edomit.

Othniel, primul dintre judecători, nu era evreu etnic.

Moise se găsea într-o căsătorie interrasială cu o cușită.

Rahab era canaanită.

Ruth era moabită.

Estera 8:12 descrie includerea de multe alte naționalități.

Zaharia capitolul 2 prezice că Israelul va include chiar mai multe naționalități în viitor.

Mai simplu spus, Vechiul Testament nu face din „Israel” o chestiune de rasă, așa cum fac majoritatea evanghelicilor, ci descrie un grup de oameni care au decis să-l urmeze pe Dumnezeu. Orice persoană, din orice rasă, care hotăra să îl urmeze pe Dumnezeu era inclus în Israel. Nu a fost niciodată o rasă, ci o comunitate religioasă.

Noul Testament afirmă și propovăduiește că poporul lui Israel nu este format din cei cu sânge evreiesc ci din cei care au decis să îl urmeze pe Isus.

Romani 9:6-8 „Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel.

Și, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.”

 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.”

Romani 2:29 „Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru, şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.”

Însă mișcarea „stați lângă Israel” respinge ceea ce spune scriptura și insistă că Dumnezeu are o rasă anume, aleasă, pentru care are un plan special. Această teologie creează un Dumnezeu rasist – care primește oamenii nu după inimă ci după originea genetică a ADN-ului lor.

Noul Testament ne învață că Isus a creat o nouă omenire.

Așa cum spune Pavel în Galateni 3:28  „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.”

Pasajul acesta este poate cel mai clar, nu mai este nicio distincție sau separare între evrei și gentili; bariera anterioară a fost înlăturată.

Mai mult, Pavel spune cât se poate de clar și în Efeseni 2: 11-16.

„De aceea, voi, care altădată eraţi neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului,

aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.

Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.

Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea

şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace,

şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.”

Deci vedem că a fost intenția lui Dumnezeu de a înlătura complet orice separare ce a existat odată între categoriile „evrei” și „gentili” și că în ceea ce-L privește pe Dumnezeu, există o nouă omenire în care sunt incluși toți oamenii.

Însă mișcarea „Stați lângă Israel” respinge aceste pasaje, insistând că o barieră încă există și că Dumnezeu are un plan diferit pentru evreii etnici și un alt plan (legământ) pentru gentili. Nu pot să-mi imaginez o poziție mai rasistă care să se opună adevărului scripturii.

Isus a fost îndeplinirea Vechiului Testament, inclusiv promisiunea lui Dumnezeu față de Avraam.

De fapt, chiar și Avraam știa asta – în Ioan, Isus le spune liderilor religioși că Avraam „a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea.” Viața, moartea și învierea lui Isus au fost o binecuvântare pentru lume mai mare decât orice alt eveniment din întreaga istorie a omenirii – și aceasta a fost îndeplinirea promisiunii lui Dumnezeu de a binecuvânta întreaga lume prin Avraam.

Însă falsa teologie susține că promisiunea făcută lui Avraam nu a fost îndeplinită și că va fi îndeplinită abia în viitor, prin linia sa de sânge. O asemenea concepție reduce complet scopul și lucrarea lui Hristos, de parcă aceasta nu ar fi fost suficientă pentru a îndeplini promisiunea făcută lui Avraam.

Deși există multe alte argumente de natură teologică împotriva acestei viziuni, este important de înțeles că:

a) Aceasta este o teologie foarte nouă și nu face parte din creștinismul istoric, ortodox.

b) Aceasta este o teologie bazată pe rasă, deși în VT Israelul nu era o rasă pură.

c) Aceasta este o teologie ce impune ignorarea nenumăratelor învățăminte ale NT care afirmă foarte clar că nu mai există o separare între evrei și gentili.

Dacă numai despre asta ar fi vorba, nu ați auzi de nicio plângere din partea mea deoarece ar fi vorba despre o teologie relativ nepericuloasă. Însă această teologie este una dăunătoare care face ca lumea să fie mai periculoasă, mai violentă și mai opresivă.

De ce teologia „Stați lângă Israel” este literalmente distructivă

1. Afirmând că „stați lângă Israel” spuneți, prin definiție, că „stați împotriva” poporului palestinian. Isus ne învață să ne iubim vecinii, nu să stăm împotriva lor.

2. Susținând Israelul, având în vedere faptul că acesta acaparează continuu pământul poporului palestinian, contribuim la o criză masivă de refugiați fără de casă. Acest lucru ne face să stăm lângă opresor, nu lângă oprimat, așa cum ne poruncește scriptura.

3. Susținând expansiunea coloniilor israeliene, susținem încălcarea legii de către Israel. Nu putem spune că emigranții neînregistrați din țara noastră trebuie să „respecte legea” și în același timp să sprijinim refuzul zilnic al Israelului de a se supune legilor internaționale. Este ridicol de ipocrit.

4. Această teologie ne cere să respingem rolul de „pacificatori”, așa cum ne poruncește Hristos. De fapt, multe biserici din America donează bani pentru a ajuta finanțarea acestor colonii ilegale și opresive. Acest tip de atitudine nu reflectă iubirea față de Isus, rolul de „pacificatori” și nu este o atitudine creștinească.

5. Această teologie ne cere să oprimăm alți creștini. Există mai mulți creștini care trăiesc în Palestina decât în Israel și când sprijinim violența împotriva palestinienilor și asuprirea lor, sprijinim persecutarea surorilor și fraților noștri.

6. Sprijinind Israelul, sprijinim o națiune vinovată de torturarea copiiilor și de alte încălcări ale drepturilor omului. Potrivit unui raport recent al UN, pe o perioadă de 10 ani, mii de copii palestinieni au fost răpiți, torturați, folosiți ca scuturi umane și uciși de către israelieni. În plus, s-a descoperit că au sterilizat cu forța emigranții etiopieni pentru a reduce comunitatea etiopiană din Israel. Dacă astfel de acțiuni s-ar petrece într-o altă țară, Statele Unite i-ar impune sancțiuni sau i-ar declara război. Însă din cauză că această teologie a fost imprimată în discursul național ca test decisiv pentru mulți politicieni, continuăm să sprijinim această națiune abuzivă.

7. Această teologie este una din cauzele problemei terorismului. De ce ne urăsc „teroriștii”? Ei bine, nu din cauza „libertății”noastre, așa cum ne spun mulți politicieni – ci din cauza politicii externe a Statelor Unite față de Israel. Israelul a devenit un bătăuș, un agresor în Orientul Mijlociu, omorând și oprimând musulmani fără să fie sancționat în niciun fel de către Vest. Lumea musulmană ne-a văzut sprijinind un agresor în numele „Dumnezeului” nostru și a ajuns să ne urască. Această teologie creează și alimentează terorismul.

Chiar așa, veți întreba? Da, chiar așa. Puternicul vot evanghelic ce a fost impregnat cu această falsă teologie insistă ca cei care beneficiază de pe urma acestui vot să fie suporteri fermi ai Israelului.

8. Teologia „Stați lângă Israel” determină bisericile din America să finanțeze activități teroriste (cum ar fi extinderea coloniilor ilegale) în loc să folosească acei bani pentru a-i ajuta pe cei săraci și năpăstuiți. Am fost păcăliți să păcătuim folosindu-ne greșit de banii noștri și să-i neglijăm pe cei nevoiași. Numai în anul 2010 creștinii americani au donat peste 100 de milioane de dolari organizațiilor caritabile din Israel – sponsorizând terorismul și prigonirea.

Pe scurt, poate voi sau alții ați fost prinși în capcana acestei teologii pro-Israel. Dacă este așa, vă provoc să analizați dacă această poziție nu este incredibil de rasistă și dacă acest lucru nu îl face și pe Dumnezeu rasist. Doar pentru că ați auzit asta toată viața nu înseamnă că e și adevărat.

Dumnezeu nu are două planuri, unul pentru o anumită rasă sau etnie și un altul pentru toți ceilalți. Dumnezeu are un singur plan și numele acelui plan este Isus.

În timp ce alte teologii „secundare” sunt inofensive, aceasta nu este. Îmbrățișarea acestei teologii presupune îmbrățișarea lucrurilor care nu sunt de la Dumnezeu – violența, opresiunea, furtul, tortura...

Să stăm lângă Israel? Da... Dar NUMAI DACĂ acest lucru înseamnă să stam și alături de palestinieni, sirieni, irakieni și oricine altcineva de pe lumea asta.

Dr. Benjamin L. Corey este dublu licențiat al Seminarului Teologic Gordon-Cornwell, posesor al diplomelor de masterat în Teologie și Misiune Socială a Bisericii și doctor în Studii Interculturale al Seminarului Teologic Fuller.