duminică, noiembrie 20, 2016

Un stat vs. două state în Palestina istorică




Începând cu 1948, acordul general al comunității internaționale a fost ca soluția corectă și durabilă pentru conflictul Palestina/Israel să impună crearea a două state: statul Palestina și statul Israel, precum și întoarcerea tuturor refugiaților palestinieni expulzați de Israel, plus compensații pentru aceștia. Acest acord s-a bazat pe rezoluția 181 a Consiliului General al UN adoptată pe 29 noiembrie 1947, care împărțea Palestina istorică în două state și pe rezoluția 194 adoptată la data de 11 decembrie 1948, care solicita stabilirea unui comitet de conciliere pentru a se ocupa de problemele dintre cele două părți și plasa Ierusalimul sub jurisdicție internațională după demilitarizarea orașului și a satelor și orașelor din împrejurimi. Dar, încă de la bun început, Israelul și-a extins controlul asupra teritoriului palestinian de la 53% la 78% din totalul Palestinei istorice și a refuzat să se retragă de pe teritoriul desemnat statului palestinian sau să permită refugiaților palestinieni să se întoarcă la casele și proprietățile lor. Într-o mișcare fără precedent, Națiunile Unite, înainte de a adopta rezoluția 273 din 11 mai 1949, i-a cerut Israelului să garanteze în scris că se va conforma celor două rezoluții ca precondiție la acceptarea sa ca stat membru al UN. În schimb, acesta a ocupat în 1967 și restul Palestinei istorice. Rezoluția 242 din 22 noiembrie 1967  accentua „inadmisibilitatea acaparării de teritoriu prin război și nevoia de a ajunge la o pace justă și durabilă în care fiecare stat din zonă să poată trăi în siguranță.” Până în ziua de astăzi, Israelul ocupă întreg teritoriul Palestinei istorice, refugiații palestinieni își așteaptă reîntoarcerea, iar UN și comunitatea internațională așteaptă ca Israelul să se conformeze.

Legile Israelului, politicile și practicile sale dezvăluie cât se poate de clar adevăratele sale intenții: ocupația totală a Palestinei istorice, controlul și dominarea israeliană a tuturor aspectelor vieții, resurselor și viitorului palestinienilor, epurarea etnică sistematică a palestinienilor, confiscarea proprietăților și resurselor lor, umilirea continuă și negarea drepturilor de bază ale acestora, refuzul reîntoarcerii refugiaților și al reunificării întregului popor palestinian.

Israelul a redus la zero posibilitatea implementării soluției celor două state și pe ruinele acesteia a creat un singur stat al evreilor, construit de evrei, pentru evrei. Acesta a fost dintotdeauna obiectivul Zionismului, încă de la început. Toate manevrele Israelului de a se angaja în negocieri „de pace” ascund o realitate hidoasă: un plan de a crea o stare de fapt care să facă dintr-o prezență palestiniană viabilă în Palestina istorică una lipsită de sens.

Comunitatea internațională este conștientă de controlul brutal exercitat de Israel asupra Palestinei și palestinienilor. Și totuși, cumva, lumea pare să se afle într-o stare de amnezie voluntară, continuând să se încăpățâneze să creadă că opțiunea celor două state este posibilă.

Acest articol încearcă să analizeze potențialele opțiuni pentru impasul Palestina/Israel. Cele mai populare opțiuni sunt cea a soluției a două state și cea a unui singur stat. Multe concepții greșite sunt asociate cu aceste opțiuni, dar pentru a înțelege aceste concepții greșite trebuie să facem o comparație între cele două soluții.

Două state

Soluția celor două state este promovată adesea de adepții ei ca opțiunea cea mai practică și mai viabilă deoarece este mai ușor de realizat, dar presupune ca Israelul să consimtă să se retragă la granițele din 1967 și neglijează realitatea concretă deja creată ilegal de Israel prin nesfârșita uzurpare a pământului și identității palestiniene. Particularitățile opțiunii celor două state sunt:

1. Legalizarea pretenției Zioniste a exclusivității asupra posesiei și autorității absolute asupra 78% din Palestina, pentru și de către evrei, doar de către evrei. Pentru a stabili și a menține un stat majoritar evreu, legi specifice sunt emise pentru a favoriza evreii și a-i discrimina pe palestinieni, așa cum este Legea Reîntoarcerii care le acordă absolut tuturor evreilor de oriunde din lume dreptul de a emigra în Israel și Legea Naționalității care le acordă cetățenie în mod automat tuturor evreilor care emigrează în Israel. Un asemenea stat presupune ca neevreii fie să fie eliminați, fie ca prezența și influența lor să fie marginalizată. Israelul a împlinit deja o parte din acest obiectiv, discriminându-i sistematic pe palestinieni prin practici precum strămutarea forțată, segregarea, ghettoizarea și negarea cetățeniei, a libertăților și drepturilor fundamentale, creând o situație alarmant de asemănătoare cu cea a apartheidului. Între timp, acțiunile liderilor israelieni menite să asigure „puritatea” etnică, religioasă și demografică a Israelului seamănă tot mai mult cu regimurile fasciste din trecutul Europei.

2. Soluția celor două state ar crea un stătuleț pe 22% din fosta Palestină, alcătuit din Cisiordania și Fâșia Gaza. Însă, Zidul Apartheidului israelian a furat deja încă 10% din Cisiordania, împărțind sate, livezi și ferme și lăsând ipoteticul stătuleț cu mai puțin de 20% din vechea Palestină. Suveranitatea acestui stat asupra pământului, spațiului, apei și resurselor sale va fi mereu îndoielnică, mai ales din cauză că acei 20% nici măcar nu ar fi adiacenți, din moment ce Israelul ar separa fizic Cisiordania de Gaza.

3. Soluția celor două state ar crea o Palestină dezmembrată și neviabilă, permițând continuarea controlului și accesului israelian, egiptean și iordanian la pământul palestinian, spațiul, marea și resursele sale naturale, lăsându-i economia și circulația oamenilor săi dependentă de politicile acestor țări, fie separat, fie colectiv. Blocada continuă asupra Gazei și colaborarea și consimțirea Egiptului la practicile brutale ale Israelului indică această direcție. Cuplând la asta și coluziunea Iordaniei cu Israelul pentru a suprima aspirațiile palestiniene pentru o independență viabilă, nu poate indica decât că un asemenea stătuleț palestinian ar rămâne, cel mai probabil, la mila vecinilor săi din moment ce ar fi incapabil să-și controleze sau să-și dezvolte resursele naturale, nu i s-ar permite să se apere sau să se protejeze singur și nici nu ar servi drept cămin pentru diaspora palestiniană.

4. O soluție a două state nici nu s-ar adresa, nici nu ar pune în aplicare dreptul refugiaților palestinieni și al urmașilor lor de a se reîntoarce la proprietățile lor din Israel, din stătulețul palestinian sau din ambele. Refuzul Israelului de a se supune legii internaționale și umanitare violează protecția pe care aceste legi o oferă civililor, mai ales prin construirea de colonii exclusiv evreiești care fură pământul și resursele palestiniene și care treptat îi închide pe palestinieni în niște enclave similare cu bantustanele sud-africane.

În legătură cu Ierusalimul, măsurile Israelului de a construi și a-și consolida dominația demografică au eradicat progresiv caracterul arab istoric al orașului, lipsindu-i pe palestinieni de capitala lor istorică, retezând legăturile economice și sociale vitale ale Ierusalimului cu restul societății palestiniene și restricționând accesul comunităților palestiniene musulmane și creștine la locurile sfinte unde s-au rugat încă din antichitate. Acțiunile și politicile Israelului indică inevitabil spre intenția calculată de a anexa permanent mare parte a Cisiordaniei și întregul Ierusalim de Est, încălcând toate principiile internaționale privind ocupația. Concluzia inevitabilă este că Israelul adoptă o politică similară colonialismului de tip settler și, la fel ca apartheidul din Africa de Sud, a suprimat sever cererile pentru reforma democratică și tratamentul egal al tuturor cetățenilor săi, fie ei evrei israelieni, fie palestinieni.

5. Soluția celor două state nu se va adresa drepturilor și suferinței acelor palestinieni din Israel care sunt supuși discriminării israeliene directe și tratamentului violent. Israelul îi ia în vizor pe cetățenii săi palestinieni pentru excludere și purificare etnică, forțându-i să accepte caracterul evreiesc al statului care îi văduvește de aspirațiile și identitatea lor națională. Li se spune în permanență că sunt un dușman străin pe propriul lor pământ strămoșesc și că este doar o chestiune de timp până când vor fi alungați cu totul. Le este refuzată aceeași protecție a legii; proprietățile le sunt confiscate în beneficiul evreilor israelieni iar porțiunea nefolosită de evreii israelieni tot le este refuzată și aceea; resursele lor naturale le sunt expropriate fără a primi vreo compensație și exploatate în principal pentru beneficiul evreilor; iar cultura, istoria, moștenirea și legătura lor cu pământul este falsificată și demonizată. Toate eforturile palestinienilor și ale susținătorilor lor evrei din Israel pentru a transforma în mod pașnic statul într-o democrație inclusivă care să ofere protecție egală pentru toți au fost ignorate și respinse.

6. Soluția celor două state nu s-ar adresa culturii militariste israeliene cu arsenalul său de arme de distrugere în masă. Un stat exclusiv evreiesc ar fi hotărât să-și păstreze superioritatea militară asupra țărilor vecine din Orientul Mijlociu. O asemenea hegemonie regională i-ar permite Israelului să-și păstreze stocul de arme de distrugere în masă: biologice, chimice și peste 200 de arme nucleare. Deși Israelul este clasat ca fiind a patra putere militară din lume și este unul dintre membrii privilegiați ai selectului club nuclear, continuă să-și justifice ocupația brutală și ilegală a Palestinei și continuă să se descrie ca fiind înconjurat de dușmani care au intenția de a-l distruge. Toate indiciile ne duc spre concluzia că Israelul nu ar fi de acord cu planul propus de a crea un Orient Mijlociu lipsit de asemenea arme. Insistența Israelului de a-și păstra armamentul nuclear va împinge și alte țări să și le achiziționeze.

7. Soluția a două state ar perpetua noțiunea că palestinienii și israelienii nu pot împărți pământul și trăi împreună în pace în Palestina istorică. Divizarea poporului și a teritoriului Palestinei Mandatorii prin noțiunea depășită a pretenției unui drept unic, din „naștere” asupra pământului din partea unui singur grup etnic este inadmisibilă și violează drepturile umane și politice ale poporului palestinian cât și normele exprimate de Națiunile Unite în legătură cu drepturile umane, sociale, culturale și politice. Partajarea Palestinei nu a făcut decât să perpetueze conflictul și să ducă la dominare și discriminare etnică, separare forțată, ghettoizare și confiscare de pământ, elemente ce reproduc practicile colonialismului și ale apartheidului și care insultă conștiința omenirii. Aserțiunea că evreii, palestinienii și toți oamenii de pe teritoriul Palestinei nu pot trăi împreună în pace într-o singură țară este la fel de falsă și fundamental rasistă ca argumentele similare promovate de regimul de apartheid sud-african.

Trăgând linia, soluția a două state va insista asupra păstrării caracterului Zionist al Israelului cu o majoritate evreiască, cu legi ce discriminează evident împotriva cetățenilor săi neevrei și cu politici care favorizează evreii. Cele mai puternice arme ale Israelului sunt legile unice care păstrează pământurile confiscate de la palestinieni într-un trust pentru a fi oferite evreilor și doar evreilor, legile care asigură dreptul fiecărui evreu de oriunde de a emigra în Israel și cetățenie automată celor care o fac. Dar palestinienii care au fost expulzați de Israel din casele lor și de pe pământurile lor nu au voie să se reîntoarcă sau să trăiască împreună cu familiile lor din Israel.

Un singur stat

Soluția unui stat unic este opțiunea mai puțin populară în prezent, dar pare să câștige tot mai mulți adepți deoarece este universală în natură și scop și dorește să creeze o infrastructură democratică pentru o țară unificată în Palestina care să ofere protecție și tratament egal pentru toți cetățenii săi. Viziunea soluției unui singur stat este formulată elocvent în Declarația de la Munchen pentru un singur stat democratic în Palestina istorică și cuprinde patru principii de bază:

1. Numai un stat unit și veritabil democratic în Palestina, fără distincție între rasă, religie, etnicitate sau origine națională, poate asigura libertatea și siguranța tuturor cetățenilor săi.

2. Pe întreg pământul Palestinei dintre Marea Mediterană și râul Iordan se va stabili o singură țară care aparține tuturor cetățenilor ei.

3. Noul stat trebuie să fie constituit ca un stat independent și democratic în care toți cetățenii săi să se bucure de drepturi egale și să trăiască în libertate și siguranță.

4. Cetățenii acestui stat vor fi toți cei care trăiesc acum aici și toți cei care au fost expulzați de-a lungul ultimilor zeci de ani și urmașii lor.

Viitorul stat va fi stabilit după cum urmează:

i. Palestina reunificată va fi constituită ca o democrație în care toți cetățenii săi adulți vor avea drepturi egale de a vota, candida la funcții politice și de a contribui la guvernarea țării, înțelegându-se de la sine că toate structurile politice preexistente și toate legile ce discriminează vor fi anulate.

ii. Statul nu va stabili sau va acorda un privilegiu special pentru nicio religie și va asigura practicarea liberă a tuturor religiilor.

iii. Terenurile publice ale statului vor aparține națiunii ca întreg și toți cetățenii săi vor avea acces egal la ele. Proprietatea privată expropriată de la refugiații palestinieni, cetățenii palestinieni ai Israelului și de la palestinienii din Cisiordania și Gaza va fi înapoiată sau se vor efectua reparații cu consimțământul proprietarilor originali sau al urmașilor acestora.

iv. Statul va asigura condițiile pentru libera exprimare culturală a tuturor cetățenilor săi.

v. Cetățenii vor avea acces egal la piața muncii și în toate sectoarele societății.

vi. Statul va respecta legea internațională și când va fi nevoie va căuta rezolvarea conflictelor pe cale pașnică prin negocieri și va asigura securitatea colectivă în concordanță cu Carta Națiunilor Unite.

vii. Statul va urmări și va contribui la stabilirea unei regiuni fără armament nuclear în Orientul Mijlociu, care să nu posede nici arme de distrugere în masă. Toate armele de distrugere în masă pe care le deține acum Israelul (inclusiv dar nu numai arsenalul său de peste 200 de arme nucleare) moștenite de stat vor fi demontate sau distruse sub auspiciile Națiunilor Unite în decurs de un an de la crearea noului stat.

Așa încât, întrebările care trebuie puse sunt următoarele:

* Soluția celor două state ar schimba drastic caracterul și practicile Israelului sau îi va permite să continue ca și până acum?

* Ar fi Israelul dispus să își inverseze politicile coloniale pentru a permite stabilirea unui stat palestinian viabil?

* Este Israelul gata să se transforme într-o democrație, să elimine discriminarea și să garanteze protecția egală sub lege a tuturor cetățenilor săi?

* O competiție a armelor de distrugere în masă va aduce siguranța și pacea?

Comparația dintre cele două opțiuni dezvăluie diferențe distincte și drastice. Deși soluția celor două state este promovată ca viabilă și cea mai realizabilă, această opțiune s-ar dovedi de fapt cel mai greu de materializat. Ar stabili două entități rivale, ar lăsa probleme majore nerezolvate și ar păstra caracterul Zionist colonialist al Israelului intact, cu toate manifestările sale discriminatorii. Soluția unui singur stat, deși este privită ca utopică și dificil de pus în practică, tot este opțiunea cea mai aplicabilă și mai promițătoare, deoarece solicită formarea unui stat unificat democratic atât pentru palestinieni cât și pentru evreii israelieni, oferindu-le tuturor protecție și tratament egal, eliminând rasismul, tratamentul preferențial, colonialismul, militarismul și vărsarea de sânge. Valorile sale universale vor duce spre un sistem de justiție durabil și către o pace trainică.

Principiile de bază ale ambelor opțiuni fiind discutate, aici sunt documentele la care au lucrat în ultimul deceniu palestinieni, evrei israelieni și susținători ai lor din toată lumea, pentru a pune capăt conflictului și a stabili dreptatea, pacea și unitatea în Palestina istorică în baza valorilor universale și a protecției și tratamentului egal pentru toți oamenii.

Între 29 iunie și 1 iulie 2012, activiștii s-au întâlnit la Munchen, Germania, pentru a discuta opțiunea unui singur stat. Aceștia au luat cunoștință de eforturile, inițiativele și declarațiile anterioare pentru stabilirea unui stat democratic în Palestina istorică și au adoptat Declarația Munchen ca viziune comună a tuturor declarațiilor și inițiativelor curente asupra soluției statului unic pentru rezolvarea conflictului Israel/Palestina.

Declarația Munchen solicită dezmembrarea și încetarea activităților tuturor instituțiilor, legilor, politicilor și practicilor ce discriminează pe motive de religie, etnicitate, origine națională sau sex. Declarația are ca scop restaurarea justiției palestinienilor care au fost victimele Zionismului și ale Israelului. Se referă la Israel/Palestina ca la o singură unitate geografică și îi tratează pe palestinienii și evreii israelieni actuali ca pe un singur popor. Declarația acordă viitorilor cetățeni ai statului egalitate, tratament și protecție egală potrivit legilor. Le promite viitorilor cetățeni libertate, egalitate, demnitate și siguranță. Pledează pentru stabilirea unui stat care să respecte tratatele și convențiile internaționale, să respecte drepturile omului și să depună eforturi pentru a face regiunea un loc sigur prin reducerea tensiunilor și eliminarea armelor de distrugere în masă.

Susținătorii unui singur stat democratic cred și speră că, citind toate acestea, veți fi de acord că soluția statului unic și democratic care își are originile în principiile universale promite să fie cea mai viabilă și durabilă dintre cele două opțiuni și îi invită pe toți cei care prețuiesc libertatea, dreptatea, egalitatea și democrația și pe cei ce resping apartheidul, rasismul și segregarea să li se alăture sprijinind această soluție, articulându-i idealurile și muncind pentru împlinirea ei. Nu există o altă soluție viabilă.



Niciun comentariu: