Crăciunul în Palestina

       Walled Shaath, bebelușul cu numărul 2.000.000 din Gaza

Crăciunul este sărbătorit cu entuziasm de mulți palestinieni de toate religiile. Mii de musulmani și creștini se adună în fiecare an în jurul bradului de Crăciun din piața Manger a Betleemului pentru a marca nașterea lui Isus Hristos, pe care mulți localnici îl descriu cu bucurie străinilor ca pe „cel mai faimos palestinian din istorie.”

„Ne place să sărbătorim împreună deoarece nu avem multe momente frumoase sau de bucurie” spun musulmanii palestinieni. „Sărbătorile islamice le petrecem cu familiile, nu ieșim afară. Așa că atunci când vine Crăciunul este și momentul musulmanilor pentru ieșit și sărbătorit.” Mulțimile se adună, mănâncă ciocolată și beau sahlab (o băutură fierbinte făcută dintr-o orhidee rară) și privesc spectacolul. „Trebuie să sărbătorim, pentru că sărbătoarea denotă neclintire, devotament, arată că suntem aici. Este un mesaj de sfidare a ocupației brutale.”

Ziua de Crăciun este marcată de fapt de trei ori în Betleem. Până în 25 decembrie, catolicii se roagă și intonează cântece, după care urmează o procesiune în ajunul Crăciunului, de la Ierusalim până la biserica Nașterii Domnului din Betleem. Grec-ortodocșii, care reprezintă majoritatea creștinilor din Palestina, sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie. Apoi urmează și parada armenească pe 18 ianuarie.

Căldura cu care este întâmpinat Crăciunul reflectă relația bună dintre arabii creștini și musulmani din teritoriile palestiniene ocupate. Dar Crăciunul este și un simbol puternic pentru palestinieni, fiind o ocazie în care pot atrage atenția unei lumi distrase asupra ocupației israeliene. Câtă vreme orașul păcii, Betleem, este împresurat de ziduri, pacea însăși este împresurată de ziduri.

Betleemul a devenit un ghettou. Cei 220.000 de locuitori ai săi sunt înconjurați de 19 colonii israeliene, 100.000 de coloniști și peste 30 de bariere fizice (excluzând blocajele temporare). Zidul de separație, un șir de plăci de beton înalte de aproape 8 metri ranforsate în partea de sus cu plasă metalică și presărate din loc în loc cu câte un turn de control separă familiile palestiniene, distruge valoarea terenurilor și este considerat ilegal de Curtea Internațională de Justiție. De asemenea separă orașul Betleem de Ierusalim, locurile de naștere și moarte ale lui Isus Hristos.

Toți palestinienii, indiferent de credință, se confruntă cu o severă lipsă a mobilității, acces limitat la servicii de bază și o rată foarte ridicată a șomajului, ca rezultat direct al ocupației. Palestinienii din Cisiordania trebuie să o ia pe rute montane ocolitoare și să treacă prin văi precum Wadi Al-Nar și prin nenumărate blocaje israeliene pentru a ajunge la Betleem. Locuitorii Ierusalimului au un acces mai ușor, dar și ei trebuie să treacă prin umilința punctelor de control. Este mult mai ușor pentru turiștii creștini să își viziteze locurile sfinte decât pentru localnicii care trăiesc aici de generații după generații. Și anul acesta, la fel ca în ceilalți ani, mii de familii creștine nu vor putea să își viziteze rudele din Cisiordania sau din Gaza; nu vor putea să viziteze locurile sfinte din Nazareth sau locul botezului Domnului la râul Iordan. Țara Sfântă a devenit una exclusivistă. Într-adevăr, există o persecuție religioasă, dar cei persecutați sunt musulmanii și creștinii palestinieni.

În Fâșia Gaza, bombardamentele și blocada asupra circulației mărfurilor și a oamenilor cauzează niște condiții de viață intolerabile. Majoritatea creștinilor din Gaza nu au voie să intre în Ierusalim. Din cauza blocadei, gazanii nu primesc permisiunea de a părăsi Fâșia decât în cazul unor urgențe medicale și chiar și așa nimic nu le garantează că vor primi aceste permise – un sfert dintre bolnavii de cancer ai Gazei nu primesc permise pentru a ieși din Fâșie și a primi tratament medical. Autoritățile israeliene refuză să dea permise creștinilor palestinieni din Gaza cu vârste între 12 și 30 de ani pentru a-și vizita locurile sfinte. Cisiordania și Ierusalimul se află la doar 100 de kilometri, dar pentru gazanii blocați de restricțiile israeliene ar fi putut la fel de bine să se afle în altă emisferă.

Două milioane de suflete trăiesc în Gaza, cifră marcată anul acesta prin nașterea bebelușului Walled Shaath, în Rafah. Micuța Fâșie de numai 365 km/pătrați este una dintre zonele cu cea mai mare densitate de pe planetă, undeva la 5.100 de locuitori pe kilometru pătrat. Dintre aceștia, doar 1300 dintre ei sunt creștini. Înainte de ocuparea Gazei de Israel în 1967 erau 10.000 de creștini, însă numărul lor a scăzut tot mai tare. Pentru mulți creștini palestinieni, permisiunea de a vizita Cisiordania sau străinătatea de sărbători poate fi rara lor oportunitate de a-și începe o viață nouă. „Blocada este o problemă iar cealaltă este amenințarea unui alt atac israelian. Cine ar vrea sa îndure bombardamentele Israelului o dată la 12 luni sau la 2 ani?”

În ultimii ani, creștinii palestinieni au făcut eforturi pentru a-și face suferința cunoscută în ochii lumii creștine. S-au format un număr de grupuri creștine palestiniene care promovează drepturile palestinienilor și luptă împotriva ocupației, dar în general, creștinii din SUA cel puțin, sunt cei mai fervenți suporteri ai guvernului israelian. Creștinii din Palestina se simt neînțeleși. Le este greu să înțeleagă că lumea creștină nu știe că ei există, că sunt invizibili pentru biserica vestică.

Deși comunitatea creștină din Palestina s-a micșorat, deși unii sunt îngrijorați că generațiile lor ar putea fi ultimele, există un grad de optimism – unul care emană din credința lor. Există disperare și speranță în același timp. Într-un anumit sens, Crăciunul îi amintește comunității că nașterea unui copil, deși nu pare capabilă să amenințe un imperiu și să schimbe lumea, exact aceasta este povestea. Nașterea unui copil face toată diferența.