vineri, decembrie 02, 2016

Zionism în forma cea mai pură




de Amira Hass


Clipurile realizate de grupul coloniștilor din Hiran arată mulți evrei veseli care cântă și dansează, spun glume și se distrează. În curând vor fi și mai fericiți, când se vor muta în locul desemnat comunității lor permanente din nord-estul Neghevului.

Pământul pe care statul l-a desemnat ca fiind al lor se numește Atir-Umm al-Hiran și vreme de 60 de ani a fost căminul membrilor tribului de beduini Al-Qi’an. Cu alte cuvinte, casele evreilor și terenurile de joacă ale copiilor lor ce vor fi construite aici, grădinile ce vor fi plantate, toate acestea vor fi întemeiate pe ruinele caselor și vieților a aproximativ 1000 de oameni, care sunt și ei cetățeni israelieni (unii dintre ei chiar au făcut stagiul militar în armata Israelului, dacă are vreo importanță pentru cineva).

În orice moment, buldozerele Administrației Israeliene a Terenurilor și/sau ale furnizorilor săi intermediari vor demola casele acestor cetățeni beduini pentru a face loc unei înfloritoare comunități de cetățeni evrei fericiți. Practic, Zionismul în două cuvinte.

Acesta nu este un act de război sau vreun act pătimaș de răzbunare; totul a fost planificat îndelung, cu calm și atenție. Guvernul lui Ariel Sharon a decis, Consiliul Național al Planificării și Construcției a aprobat iar comitetele de apel au respins toate obiecțiile și petițiile depuse.

Planul de a distruge viețile beduinilor pentru care districtul Neghev a fost casă vreme de sute de ani pentru a face loc unui grup de evrei care s-au strâns din toată țara – și acesta are aprobarea și autorizația oferită de șase judecători de la trei tribunale diferite: Israel Pablo Akselrad de la tribunalul din Kiryat Gat; judecătorii Sarah Dovrat, Rachel Barkai și Ariel Vago de la tribunalul Beersheva și judecătorii Elyakim Rubinstein și Neal Hendel de la Curtea Supremă de Justiție (judecătorul Daphne Barak-Erez s-a opus demolării).

Acești judecători știau că tribul Al-Qi’an trăia în Umm al-Hiran din 1956, după ce a fost trimis acolo de un ordin al guvernatorului militar. După 1948, acelor câțiva beduini pe care Israelul nu i-a expulzat în Gaza sau în Cisiordania și Iordania, li s-a ordonat să rămână în zona Neghev, care a fost redusă gradual. Tribul Al-Qi’an a fost forțat să-și părăsească pământurile pe care trăia de generații, pământ pe care a fost construit chibuțul Shoval. După ani de peregrinări și evacuări, i s-a permis să se stabilească în zona Wadi Yatir. Însă, statul nu le-a recunoscut niciodată satul în mod oficial. Asta a însemnat 60 de ani fără electricitate, apă, educație, servicii sanitare și medicale sau orice alt tip de servicii publice. Mai mult, toate structurile satului sunt considerate „ilegale”.

Compania Startup Nation vrea să îi mute în orașul beduin Hura. Deci, iată încă o mini-lecție de Zionism: evreii israelieni au voie să decidă unde și cum să trăiască. Arabii? Să zică mersi că nu îi expulzăm; o să trăiască unde zicem noi și cum zicem noi.

Așa cum scria judecătorul Akselrad: „Putem spune că interesul personal al acestor reclamanți și anume ca acoperișurile de deasupra capetelor lor să nu fie demolate nu este important în aceste circumstanțe și în orice caz nu va avea câștig de cauză în fața interesului public de prevenire a construirii pe terenurile statului.”

Sau cum au formulat judecătorii din Beersheva: „Odată ce s-a determinat că permisiunea acordată apelanților de folosire a pământului este revocabilă, pârâtul are dreptul de a solicita evacuarea acestora de pe pământ...Reclamația că pârâtul are vreun motiv ascuns sau chiar fățiș de a evacua apelanții de pe teren pentru a stabili o comunitate evreiască în locul acela... [trebuie dusă în fața] unui tribunal diferit.”

Și ce au spus cei doi judecători de la tribunalul diferit, de la Curtea Supremă? S-au ascuns în spatele explicațiilor procedurale cum că rezidenții au completat prea târziu plângerile împotriva distrugerii caselor și vieților lor.

Acum copiii și adulții din Umm al-Hiran știu că în orice moment pot veni buldozerele și oficialii evrei cu ordine care să-i arunce afară din case.



Niciun comentariu: