miercuri, martie 08, 2017

Haideți să sărbătorim: Israelul este mai bun decât Coreea de Nord!



de Odeh Bisharat


Clipul cu ambasadoarea americană la Națiunile Unite, Nikki Haley, a atras întreaga atenție a mediului online, înălțând spiritele și restaurând mândria. Nu totul este pierdut, până la urmă. Principalul ei mesaj a fost o simplă plângere: de ce Națiunile Unite se concentrează numai asupra Israelului și rămân tăcute în legătură cu nedreptățile din Iran și Siria, comise de Hezbollah și ISIS? Ambasadoarea a comparat atitudinea față de Israel cu atitudinea față de Coreea de Nord, statul conducătorului mult-iubit, care lansează rachete ilegale (nu că cei uciși de rachete legale ar dormi mai liniștiți).




Eu aș sugera ca ambasadoarea să adauge alte câteva puncte pentru comparație: de ce să nu comparăm atitudinea față de Israel cu cea față de Arabia Saudită, care omoară prin înfometare oamenii din Yemen? Sau cu cea față de Qatar, care, pe lângă sprijinul oferit organizațiilor teroriste radicaliste, angajează muncitori emigranți în condiții inumane? Sunt surprins de doamna ambasador, care a ales un gen de băieți răi și l-a ignorat pe celălalt. Pare că dacă e implicat petrolul, moralitatea ei și a multora se ramifică într-un mod propriu.

Totuși, nu am înțeles de ce s-a entuziasmat internetul atât de tare. Ambasadoarea a pus Israelul, Siria, Iranul și Coreea de Nord în aceeași enumerare și a hotărât că Israelul e cel mai bun dintre ele. Ce e de sărbătorit aici? Ar trebui să țopăim pe străzi, să executăm dansul pinguinului pentru că Israelul este mai bun decât Coreea de Nord? E ca și cum te-ai plânge că toți sunt hoți și te-ai apuca să-i critici pe unii numai din cauza familiei din care fac parte. Aș fi înțeles euforia dacă Israelul ar fi apărut pe același afiș cu țările scandinave care caută pacea și egalitatea.

Pe de altă parte, țările de care vorbește Haley, pot doar să viseze să fie în locul Israelului; să fie în centrul atenției întregii lumi, dar protejate de veto-ul american. Țările cu care doamna ambasador compară Israelul se află sub sancțiuni aspre, mai ales de natură economică. Pentru ele, o atitudine ca cea față de Israel ar fi raiul pe pământ.

În același timp, dacă există o rază de speranță pentru cei care caută pacea în Israel, ea constă în faptul că lumea nu se raportează la regiunea noastră ca la o cauză pierdută – cel puțin nu încă. Dacă situația ar fi fost fără de speranță, lumea nu s-ar mai fi deranjat să cerceteze ce se întâmplă aici. „Rana nu îl doare pe mort”, spunea poetul arab Al-Mutanabbi. Se pare că lumea încă mai crede că există o șansă ca lucrurile să fie rezolvate aici.

De aceea, fiecare cetățean israelian, evreu sau arab deopotrivă, ar trebui să fie rușinat că Statele Unite și alții îi acordă Israelului prezumția de nevinovăție cu privire la continuarea ocupației, oprimarea unui alt popor și discriminarea cetățenilor săi arabi. Așa cum fiecare persoană progresistă din lumea arabă trebuie să refuze tratamentul „delicat” din partea așa-ziselor elemente progresiste ale lumii care ignoră nedreptățile din lumea arabă datorită „înțelegerii” lor față de cultura arabă.




După ce am auzit comentariile ambasadoarei, am simțit că e o capcană, chiar și atunci când observațiile sale despre Israel au menționat țări pe care o administrație anterioară le-a poreclit „axa răului.” A intenționat cumva doamna ambasador să folosească logica inversată pentru a insufla pe ocolite opiniei publice noțiunea că Israelul nu face parte din lumea liberă? A încercat oare să contracareze ceea ce liderii israelieni au căutat să imprime în opinia mondială preț de o generație? Se pare că asta gândește despre Israel. Ambasadoarea a întins o capcană cu miere și oamenii au înghițit-o cu poftă.

La sfârșitul remarcilor sale, Haley a spus că Israelul este singura democrație din Orientul Mijlociu. Mie mi s-a părut că se preface. Dar chiar și Franța era o democrație excepțională la Paris, chiar și atunci când comitea crime de război în Algeria. Și Marea Britanie era și continuă să fie un model de democrație la Londra, în timp ce în India se purta cu barbarie. Și mai sunt multe astfel de exemple.

Deci, e adevărat că Israelul este o democrație la Tel Aviv, dar este un agresor în teritoriile ocupate. Un agresor și o democrație. N-ar strica o altă caracterizare.




Niciun comentariu: